„Mercedes‑Benz Transport” relatează din anul 1982: „America de Nord este cea mai mare piaţă de autovehicule utilitare din lume, iar aici, Daimler‑Benz AG a depus eforturi sporite în ultimii ani pentru a‑şi afirma şi în această parte a lumii reputaţia de cel mai important producător de camioane grele.” În plus: „Condiţiile de operare sunt la fel de variate, pe cât sunt Statele Unite ale Americii de mari. În timp ce pentru sectorul de distribuţie sunt ideale camioanele Mercedes‑Benz de tonaj mediu, pentru transportul pe distanţe lungi se folosesc voluminoasele camioane grele americane.” Mai exact, camioanele Freightliner Trucks – această marcă a fost achiziţionată cu un an în urmă de Daimler‑Benz AG.

Este o cursă contra-cronometru atunci când şoferii de la metalurgia Olsberg din Essen pornesc în cursa spre Kassel. Pe suprafaţa de încărcare a camionului lor Mercedes‑Benz 2632 6×4: patru creuzete cu aluminiu lichid, care, în timpul cursei de 3,5 ore, nu trebuie să se răcească sub punctul de topire. şoferii rămân calmi. Ei „apreciază fiabilitatea, manevrabilitatea uşoară a autovehiculului, […] puterea excelentă a motorului, care depăşeşte chiar şi pantele lungi fără dificultăţi”, relatează echipa redactorială. O echipare, specială la acea vreme, avea rolul de a calma nervii şoferilor: la bord a existat întotdeauna un telefon de maşină, care putea fi folosit pentru a avertiza şoferii cu privire la blocajele sau devierile din trafic şi alţi posibili factori perturbatori.

Mercedes‑Benz 3328/8×4/4. Pentru cunoscători o abreviere impresionantă, care clarifică: este vorba în primul rând despre vehicule de export, deoarece, cu o greutate totală admisă de până la 35 de tone, operarea lor în Germania este posibilă numai cu un permis special. „În alte ţări, pe de altă parte, vehiculele cu patru axe cu o greutate totală admisă de până la 35 de tone pot fi utilizate în mod deosebit de economic ca basculante sau autovehicule container, de exemplu. Etapa finală de producţie are loc la fabrica din Wetzikon a firmei elveţiene FBW‑Fahrzeug AG, sub responsabilitatea Daimler‑Benz AG”, potrivit editorilor. Este utilizat un motor de 206 kW cu cutie de viteze Ecosplit (16 trepte de viteze de mers înainte sincronizate). Redactorii sunt convinşi de succes: „Cu noul model 3328/8×4/4, firmele pot beneficia de autovehicule utilitare, care, datorită numeroaselor posibilităţi de utilizare, vor atrage cu siguranţă un interes deosebit.”

Creşterea rentabilităţii era un aspect important şi în 1982: „Odată cu creşterea constantă a costurilor cu combustibilul, este imperativ să optimizăm şi mai mult folosirea camionul ca mijloc de transport”, scrie redacţia. Astfel, de exemplu, pentru mărfurile voluminoase şi paleţi, în colaborare cu producătorii de suprastructuri, s‑au pus la punct soluţii originale, cum ar fi o cabină cuşetă deasupra volanului sau ambreiaje noi pentru remorcă.

Acesta a fost titlul unui reportaj despre centrala hidroelectrică de la barajul Itaipu, construită şi operată în comun de Brazilia şi Paraguay. O construcţie monumentală, care stabileşte în continuare noi recorduri: în 2016, aici au fost generate peste 103 terawatt‑ore de energie electrică. Este mai mult decât poate produce orice altă instalaţie. Generarea de energie electrică acoperă 75 % din necesarul Paraguay‑ului, plus 17 % din nevoile Braziliei.

Barajul are o înălţime de 225 de metri şi o lungime de şapte kilometri, cu tot cu barajele din pământ şi piatră, iar turbinele sunt proiectate pentru un debit de apă de 70.000 de metri cubi pe secundă. În faza de construcţie, au trebuit să fie mutaţi cel puţin 31 de milioane de metri cubi de pietriş excavat. „Aprovizionarea şantierului se face preponderent prin transportul cu camioane pe o reţea rutieră bine dezvoltată”, scriu redactorii. „Circa 300 de camioane de la Mercedes‑Benz do Brasil au făcut aproape imposibilul, încă de la început. Au fost folosite circa 220.000 de tone de oţel de construcţii, necesarul lunar fiind de aproape 10.000 de tone. […] Fascinant la Itaipu nu este doar dimensiunea, ci şi precizia şi punctualitatea cu care s‑a lucrat aici."

O idee absurdă? Nu contează! Cinci elveţieni nu s‑au lăsat descurajaţi: contribuţia lor la o emisiune TV faimoasă în Germania: „Pariem că am putea pune un camion de aproape nouă tone pe patru pahare de bere şi că nu spargem niciun pahar!” Au găsit un partener în filiala Mercedes‑Benz din Haga, care a furnizat un camion 1628 şi o sală pentru antrenament. Apoi, în direct la televizor, testul propriu‑zis: „Factorul decisiv a fost o coborâre extrem de precisă şi uniformă a cilindrilor hidraulici pentru a obţine o sarcină statică echilibrată încă de la primul contact între sticlă şi anvelopă.” Un experiment care nu se recomandă a fi imitat. Însă: pariu câştigat!