Atunci când pistele aeroportului din Stuttgart dispar sub zăpadă, își fac apariția ele: camioanele de degajare Mercedes‑Benz impresionante, cu lame de îndepărtat zăpada de șase metri și jumătate. „Mercedes‑Benz Transport” din anul 1987. „La o înălțime a zăpezii de 12 mm, serviciul de deszăpezire este pe ordinea de zi.” În plus: „Valorile de frânare și temperaturile sunt înregistrate în mod continuu, printre altele prin puncte de măsurare în sol și sunt trimise la turnul de control. De acolo, fiecare verigă a acestui lanț de autovehicule poate fi accesată în mod constant prin radio, printr‑o tehnologie concentrată, deoarece, de obicei, nu există contact vizual atunci când echipamentele grele lucrează cu o viteză de 25 km/h pe o pistă lungă de doi kilometri și jumătate.”

În perioada 1 noiembrie – 30 aprilie, bărbații și autovehiculele speciale stau la linia de start la aeroportul din Stuttgart. Durează maximum 30 de minute pentru ca pista de 128.000 de metri pătrați să fie eliberată. În timp ce băieții duri se dezgheață cu un ceai fierbinte, „băutura” camionului se numește motorină de iarnă. Noroc!

Topas – sau „autocisterna cu dispozitive de siguranță pasive și active optimizate”. Daimler‑Benz AG se impune aici cu noi standarde în agendă. În 1987, proiectul a fost prezentat cu un test drive giratoriu. Topas stăpânește fără probleme curbele strânse – nu și autovehiculul de comparație: fără roțile de sprijin montate pe lateral, probabil ar fi ajuns în șanț.

Motivul pentru o bună poziție în curbe a modelului Topas este, printre altele, centrul de greutate coborât cu 300 de milimetri. Inginerii au inovat și în alte locuri: „Pentru a îmbunătăți vizibilitatea de jur împrejur […], manevrarea este facilitată nu numai de o cameră de televiziune montată în spate, cu monitor în cabina șoferului, ci și de oglinzi pivotante pliabile electric, care oferă o perspectivă asupra ,punctului mort’.” Optimizare reușită.

Nivelul de zgomot de pe Avenida Tellier, o stradă din capitala Argentinei, Buenos Aires, este copleșitor: un vuiet întrepătruns de la vite, călăreți și participanții la licitație. Motivul este licitația săptămânală a bovinelor destinate sacrificării, a căror carne este lăudată de cunoscători ca fiind cea mai bună din punct de vedere al gustului și calității. Într‑o zi de licitație, până la 20.000 de vite își schimbă proprietarul.

Animalele au păscut mult timp în pampasul nesfârșit, „zona din centrul Argentinei este aproape ideală pentru creșterea bovinelor destinate sacrificării”, afirmă echipa editorială. Transportul se face în camioane special construite de la Mercedes‑Benz. „Camioanele sunt încărcate de cele mai multe ori până la limita admisibilă. Dacă ne gândim la faptul că autovehiculele parcurg zilnic peste 1.000 de kilometri și pleacă din nou în cursă imediat după încărcare sau descărcare, atunci afirmația ,cele mai dure condiții de utilizare’ nu este cu siguranță exagerată”, afirmă redactorii.

Un AK 2636 6×6 îndrăznește să intre în întuneric, transportând regulat o încărcătură de pietre și grohotiș de peste zece tone la lumina zilei. Totul pentru o cale ferată de 327 km între Hanovra și Würzburg.

„Un proiect gigantic”, afirmă redacția. „Din cei 133 de kilometri care trec prin Saxonia Inferioară, 33 de kilometri trec prin 15 tuneluri, 8 kilometri peste 123 de poduri, 35 de kilometri în debleuri și încă 48 de kilometri pe baraje.”