Job în Tirol: O echipă a firmei Wacker GmbH transportă încărcături masive la peste 2.000 de metri.

Alexander Pfänder se uită spre înaltul muntelui: „Cu siguranță aceasta nu este o muncă oarecare.” Se referă la bena gigantică a unei autobasculante din mina de suprafață, care trebuie să urce pe serpentinele de aici. Este ultimul transport al unei comenzi, în care firma Wacker GmbH din Filderstadt a tractat în lunile trecute bene și șasiuri de la Bremerhaven până în Tirolul de Sud. Doar sus, la 2.000 de metri altitudine, sunt îmbinate șasiurile și bena.

În parcarea de jos, din vale, unde tocmai se află Pfänder, convoiul va face în această seară ultima oprire intermediară înaintea cursei prin munți. Fiind mijlocul săptămânii, aceasta este goală. Fiind un amestec dintre o benzinărie veche și un restaurant fast‑food, popasul amintește de un diner american. O relicvă de epocă își joacă aici probabil ultimul rol ca piesă de decor. Un punct de întâlnire îndrăgit al motocicliștilor.

Șase ore mai târziu: luminile convoiului scufundă parcarea într‑o lumină portocalie. Șoferul Tobias Helbing își verifică încă o dată încărcătura. Cei 200 de kilometri de parcurs pe autostradă nu au fost foarte complicați. Autovehiculele de însoțire s‑au îngrijit să rămână suficient spațiu în jurul atelajului. „Avem două benzi de circulație pentru noi – cu adevărat, autostrada nu reprezintă o problemă”, afirmă Helbing. Însă acum e nevoie de nervi tari.

Pe distanța celor 19 kilometri până la destinație sunt segmente cu înclinație de până la 16%, inclusiv traversări de localități și serpentine: traseul este unul de mare dificultate. „Toți avem nevoie de concentrație înaltă constantă, în special șoferul, desigur”, spune dispecerul Pfänder, care se află acum într‑unul din autovehiculele de însoțire pe munte. „Camionul este solicitat foarte serios. Aici avem nevoie de un autovehicul extrem de robust.”

Modelul Arocs trece de prima curbă la viteza de mers pe jos. În a doua curbă este și mai lent. Este bine de ascultat cum funcționează motorul OM 473 – puterea de 460 kW nu rămâne silențioasă. Pe displayul din fața lui Helbing luminează simbolul ambreiajului hidrodinamic. Acesta va fi utilizat și mai des în următoarele 40 de minute. Atelajul se târăște în modul de manevrare în curba la stânga. Stânca abruptă de pe marginea șoselei este acum atât de aproape, încât ocupă întreaga vizibilitate din cabina șoferului. Volanul este bracat aproape complet. Unul dintre colegii din autoutilitare transmite prin stație cât spațiu mai există până la zidul din dreapta spate. În față mai sunt acum doar câțiva centimetri … Helbing rânjește: „Merge. A mers și ultima dată.” Ca și cum întotdeauna ar fi fost la fel de simplu.

Este o muncă la milimetru pe care echipa o prestează aici la fiecare transport. Bena are aproape șase metri lățime, 18,50 metri lungime, 4,30 metri înălțime și o greutate de 55 tone. Și întotdeauna mai apare un element nou. Vremea, întunericul, obstacole noi … Astăzi, cel puțin, vremea este bună, este aproape vară. Helbing: „Când am făcut primele curse aici la înălțime, situația era critică. Zăpada și gheața nu ușurează deloc sarcina. Chiar și vântul poate influența transportul deoarece bena oferă o suprafață mare de rezistență.”

Convoiul ajunge în următoarea localitate. Încă o zonă critică – devine din nou mai abrupt. Acoperișul unei case se întinde până în stradă. Din nou este vorba de muncă la centimetru și din nou se înaintează la pas. Imediat după ieșirea din localitate, echipa are apoi de‑a face cu un parcurs de 400 de metri presărat cu copaci, panouri și pereți naturali din stâncă.

În cele din urmă, la ieșirea din localitate camionul rămâne complet pe loc. Gardul unei împrejmuiri pentru vite este demontat temporar. Este prea înalt, încărcătura mai lasă doar 1,10 metri de loc până la sol. Cu o lățime de 5,90 metri, aceasta se întinde mult peste carosabilul mai îngust în acest loc.

Kilometru după kilometru se urcă pe serpentine – și din când în când se coboară foarte abrupt. Helbing: „Din nou o situație pentru ambreiajul hidrodinamic, aici nu am nevoie de frână.”

La finalul unei zile de muncă intense, atelajul cu șapte punți ajunge în parcarea unde bena va fi montată zilele următoare pe șasiu. Prin geamul deschis bate un vânt proaspăt – aici sus este cu cel puțin zece grade mai frig decât jos în vale. Pe culmi mai este încă zăpadă.

Decuplarea se face mâine. Alexander Pfänder îi mulțumește echipei, starea de spirit este bună, sarcina a fost îndeplinită cu măiestrie. Cu Tobias Helbing vorbește pe scurt despre săptămâna următoare. Are nevoie de el și de autovehiculul său Arocs în nordul Germaniei. Apoi merge la hotel. Va putea dormi bine.